Sakima trăia cu părinții lui și cu sora lui în vârstă de patru ani. Locuiau pe pământul unui om bogat. Coliba lor acoperita cu paie era la capătul unui șir de copaci.
Sakima bodde tillsammans med sina föräldrar och sin fyraåriga syster. De bodde på en rik mans ägor. Deras halmklädda hydda stod i slutet av en rad med träd.
Când Sakima avea trei ani, s-a îmbolnăvit și a orbit. Sakima era un băiat talentat.
När Sakima var tre år gammal blev han sjuk och förlorade sin syn. Sakima var en begåvad pojke.
Sakima fācea multe lucruri pe care alți băieți de șase ani nu le făceau. De exemplu, el putea să stea cu membrii vârstnici ai satului și să discute treburi importante.
Sakima gjorde många saker som andra sexåriga pojkar inte gjorde. Till exempel kunde han sitta med äldre bybor och diskutera viktiga ämnen.
Părinții lui Sakima munceau în casa bogătașului. Plecau de acasa devreme, de dimineata si se întorceau seara târziu. Sakima rămânea cu sora lui cea mică.
Sakimas föräldrar jobbade i den rike mannens hus. De lämnade hemmet tidigt på morgonen och kom hem sent på kvällen. Sakima lämnades med sin lillasyster.
Lui Sakima îi plăcea să cânte cântece. Într-o zi mama lui l- a întrebat, “De unde înveți tu cântecele astea, Sakima?”
Sakima älskade att sjunga sånger. En dag frågade hans mamma: ”Var har du lärt dig dessa sånger, Sakima?”
Sakima a răspuns, “Ele doar îmi vin în minte, mamă. Le aud și apoi cânt.”
Sakima svarade: ”De bara kommer, mamma. Jag hör dem inne i mitt huvud och sedan sjunger jag.”
Lui Sakima îi plăcea să-i cânte sorei lui mai mici, mai ales, dacă ei îi era foame. Sora lui îl asculta cântând cântecul lui preferat. Ea se legăna pe tonul liniștitor.
Sakima tyckte om att sjunga för sin lillasyster, speciellt om hon kände sig hungrig. Hans syster lyssnade när han sjöng sin favoritsång. Hon gungade med till den lugnande melodin.
“Sakima, poți să-l cânți iar și iar” se ruga sora lui de el. Sakima accepta și îl cânta din nou și din nou.
”Kan du sjunga den om och om igen, Sakima?” bad hans syster. Sakima gick med på det och sjöng den om och om igen.
Într-o seară când părinții lui s-au întors acasă, erau foarte tăcuți. Sakima și-a dat seama că ceva era rău.
En kväll när hans föräldrar återvände hem var de väldigt tysta. Sakima visste att det var någonting som var fel.
“Ce e în neregulă, mamă, tată?” a intrebat Sakima. Sakima a aflat că fiul bogătașului dispăruse. Omul era foarte trist si însingurat.
”Vad är det som är fel, mamma, pappa?” frågade Sakima. Sakima fick höra att den rike mannens son var försvunnen. Mannen var mycket ledsen och ensam.
“Pot să cânt pentru el. Ar putea să fie fericit din nou,” a spus Sakima părinților lui. Dar părinții nici nu au vrut să audă. “El este foarte bogat. Tu ești doar un băiat orb. Cântecul tău, crezi tu, că îl va ajuta?”
”Jag kan sjunga för honom. Han kanske blir glad igen”, sa Sakima till sina föräldrar. Men hans föräldrar avfärdade honom. ”Han är mycket rik. Du är bara en blind pojke. Tror du att din sång kan hjälpa honom?”
Chiar și așa, Sakima, nu s-a lăsat convins. Sora lui cea mică l-a susținut. Ea a spus, “Cântecele lui Sakima mă alină când sunt flămândă. Îl vor alina și pe bogătaș.”
Men Sakima gav inte upp. Hans lillasyster stöttade honom. Hon sa: ”Sakimas sånger tröstar mig när jag är hungrig. De kommer att trösta den rike mannen också.”
A doua zi, Sakima i-a cerut sorei lui mici să-l călăuzească la casa bogătașului.
Påföljande dag bad Sakima sin lillasyster att leda honom till den rike mannens hus.
A stat sub o fereastră mare și a început cântecul lui preferat. Câte un pic, capul bogătașului se ivea prin fereastra cea mare.
Han stod under ett stort fönster och började sjunga sin favoritsång. Sakta började huvudet på den rike mannen synas genom det stora fönstret.
Lucrătorii au oprit ce făceau. Ei au ascultat cântecul frumos al lui Sakima. Dar un om a spus, “Nimeni nu a fost în stare să-l consoleze pe șef. Băiatul ăsta orb crede că el îl va consola?”
Arbetarna slutade med det de höll på med. De lyssnade på Sakimas vackra sång. Men en man sa: ”Ingen har lyckats trösta chefen. Tror denna blinde pojke att han kommer att trösta honom?”
Sakima a terminat cântecul lui și s-a întors să plece. Dar bogătașul a alergat afară și a spus, “Te rog, cântă din nou.”
Sakima sjöng färdigt sin sång och vände sig om för att gå. Men den rike mannen sprang ut och sa: ”Snälla, sjung igen!”
În acel moment, doi oameni au sosit cărând pe cineva pe o targă. Ei găsiseră pe fiul bogătașului, bătut și lăsat la marginea drumului.
Precis då kom två män bärandes på någon på en bår. De hade hittat den rike mannens son misshandlad och lämnad vid sidan av vägen.
Bogătașul era atât de fericit să-și vadă fiul din nou. El l-a răsplătit pe Sakima pentru că l-a consolat. El a luat pe fiul său și pe Sakima la spital pentru ca Sakima să poată să își recapete vederea.
Den rike mannen var så glad över att se sin son igen. Han belönade Sakima för att ha tröstat honom. Han tog med sin son och Sakima till sjukhuset så att Sakima kunde få tillbaka sin syn.
