O fetiță, mai întâi, a văzut în zare, forma misterioasă.
Det var en liten flicka som först såg den mystiska gestalten i fjärran.
Pe măsură ce forma se apropia, a văzut că era o femeie greu însărcinată.
När gestalten kom närmare såg hon att det var en höggravid kvinna.
Rușinoasă dar curajoasă, fetița s-a apropiat de femeie. “Trebuie să o ținem cu noi,” au decis localnicii fetiței. “Îi vom ține pe ea și pe copil în siguranță.”
Blyg men modig gick den lilla flickan närmare kvinnan. ”Vi måste låta henne stanna hos oss”, bestämde den lilla flickans folk. ”Vi kommer att skydda henne och hennes barn.”
În curând, nașterea se apropia. “Împinge!” “Aduceti pături!” “Apă!” “Împiiiiiiiingeeee!!!”
Barnet föddes inom kort. ”Krysta! Hämta filtar! Vatten! Krrryyyyssta!”
Dar când au văzut copilul, toți au sărit de-o parte în șoc. “Un măgar?!”
Men när de såg bebisen hoppade de tillbaka av chock. ”En åsna?!”
Fiecare a început să argumenteze. “Am spus că vom ține în siguranță mama și copilul, și așa vom face,” au spus unii. “Dar ne vor aduce ghinion!” au spus alții.
Alla började gräla. ”Vi sa att vi skulle skydda mor och barn, och det är det vi kommer att göra”, sa en del. ”Men de kommer att föra med sig olycka!” sa andra.
Și așa femeia s-a găsit singură din nou. Se întreba ce să facă cu copilul ăsta ciudat. Se întreba ce să facă cu ea însăși.
Och så blev kvinnan ensam igen. Hon undrade vad hon skulle göra med det här konstiga barnet. Hon undrade vad hon skulle göra med sig själv.
Dar în final ea a trebuit să accepte că el era copilul ei și ea era mama lui.
Till slut var hon tvungen att acceptera att han var hennes barn och att hon var hans mor.
Acum, dacă copilul ar fi rămas la fel, mic, totul ar fi fost diferit. Dar copilul a crescut și a crescut până când nu mai încăpea în spatele mamei lui. Și oricât de mult el a încercat, nu putea să se poarte ca un om. Mama lui era adesea obosită și frustrată. Uneori îl punea să facă muncă pentru animale.
Om nu barnet hade fortsatt att vara lika litet hela tiden hade det kanske blivit annorlunda. Men åsnebarnet växte och växte tills han inte längre fick plats på sin mors rygg. Och hur mycket han än försökte kunde han inte bete sig som en människa. Hans mamma var ofta trött och frustrerad. Ibland tvingade hon honom att göra arbete som var menat för djur.
Confuzia și mânia creșteau în Măgar. Nu putea să facă asta și nu putea să facă aia. Nu putea să fie în acest fel și nu putea să fie în acel fel. El a devenit așa de furios încât, într-o zi, a împins-o pe mama lui la pământ.
Förvirring och ilska byggdes upp inuti Åsna. Han kunde inte göra det ena och han kunde inte göra det andra. Han kunde inte vara så här och han kunde inte vara så där. Han blev så arg att han en dag sparkade ner sin mamma till marken.
Măgarul era plin de rușine. A început să fugă cât de departe și de repede a putut.
Åsna skämdes. Han började springa så långt bort så fort han kunde.
Când s-a oprit din fugă, era noapte, și Măgarul se pierduse. “Iiiii- haaa?” a șoptit el în întuneric. “Iiiii-haaa?” a răspuns ecoul. Era singur. Încârligându-se ca o minge strânsă, a căzut într-un somn adânc și tulburat.
När han till slut slutade springa, var det natt och Åsna var vilse. ”Iiaa, iiaa?” viskade han ut i mörkret. ”Iiaa, iiaa?” ekade det tillbaka. Han var ensam. Han rullade ihop sig till en boll och föll i en djup och orolig sömn.
Măgarul s-a trezit găsind un bătrân privindu-l uimit, în jos la el. S-a uitat în ochii bătrânului și a început să simtă o licărire de speranță.
Åsna vaknade och upptäckte att en underlig gammal man stirrade ner på honom. Han tittade in i den gamle mannens ögon och började att känna en glimt av hopp.
Măgarul a mers să stea cu bătrânul, care l-a învățat multe diferite căi de a supraviețui. Măgarul a ascultat și a învățat, și așa a făcut și bătrânul. Ei s-au ajutat unul pe celălalt, și au râs împreună.
Åsna stannade kvar med den gamle mannen, som lärde honom många olika sätt att överleva på. Åsna lyssnade och lärde sig saker och det gjorde även den gamle mannen. De hjälpte varandra och skrattade tillsammans.
Într-o dimineață, bătrânul i-a cerut Măgarului să-l care în vârful muntelui.
En morgon bad den gamle mannen Åsna att bära honom till toppen på ett berg.
Sus la înălțime printre nori ei au adormit. Măgarul a visat că mama lui era bolnavă și îl chema. Și când s-a trezit…
Högt uppe bland molnen somnade de. Åsna drömde att hans mamma var sjuk och kallade på honom. Och när han vaknade…
… norii dispăruseră împreună cu prietenul lui, bătrânul.
… hade molnen försvunnit tillsammans med hans vän, den gamle mannen.
Măgarul în sfârșit a știut ce să facă.
Åsna visste äntligen vad han skulle göra.
Măgarul și-a găsit mama, singură și jeluind copilul ei pierdut. S-au uitat unul la altul pentru timp lung. Și apoi s-au îmbrățișat foarte strâns unul pe celălalt.
Åsna hittade sin mamma, ensam och sörjande sitt försvunna barn. De stirrade på varandra en lång stund. Och sedan kramade de varandra mycket hårt.
Măgarul copil și mama lui au înaintat în vârstă împreună și au găsit multe căi de a trăi unul lângă altul. Încetul cu încetul, toți cei din jurul lor, alte familii începuseră să se obișnuiască.
Åsnan och hans mamma har växt ihop och hittat många sätt att leva sida vid sida på. Sakta har andra familjer bosatt sig överallt runt omkring dem.
