Grădina bunicii era minunată, plină de sorg, mei și manioc. Dar cele mai bune erau bananele. Chiar dacă bunica avea mulți nepoți, știam, în secret, că eram favorita ei. Mă invita adesea la ea acasă. De asemenea mi-a spus mici secrete. Dar era un secret, pe care nu mi l-a împărtășit: unde cocea ea bananele.
Mormors trädgård var underbar, full av durra, hirs och kassava. Men det bästa av allt var bananerna. Även om mormor hade många barnbarn visste jag i hemlighet att jag var hennes favorit. Hon bjöd ofta in mig till sitt hus. Hon berättade också små hemligheter. Men det var en hemlighet som hon inte delade med mig: var hon lät sina bananer mogna.
Într-o zi, acasa la Bunica, am vazut un coș mare din nuiele așezat la soare afară. Cand am întrebat pentru ce era, singurul răspuns pe care l-am primit a fost, ” Este coșul meu magic.” Lângă coș erau multe frunze de bananier pe care Bunica le întorcea din când în când. Am fost curioasă. “Pentru ce sunt frunzele, Bunico?” am întrebat. Singurul răspuns pe care l-am primit a fost, ” Sunt frunzele mele magice.”
En dag såg jag en stor korg gjord av strå som stod i solen utanför mormors hus. När jag frågade vad den var till för var det enda svaret jag fick: ”Det är min magiska korg.” Näst intill korgen fanns det flera bananblad som mormor vände på då och då. Jag var nyfiken. ”Vad är bladen till för, mormor?” frågade jag. Det enda svaret jag fick var: ”Det där är mina magiska blad. ”
Era așa de interesant sa o privești pe Bunica, bananele, frunzele de bananier și coșul mare de nuiele. Dar Bunica m-a trimis la mama cu o treabă. “Bunico, te rog, lasă-mă să mă uit la tine când pregătești…” ” Nu fii încăpățânată, copilă, fă așa cum ți s-a spus,” a insistat ea. Am plecat în fugă.
Det var så intressant att betrakta mormor, bananerna och den stora stråkorgen. Men mormor skickade iväg mig till min mamma på ett ärende. ”Mormor, snälla låt mig titta på medan du förbereder…” ”Var inte envis barn, gör som jag säger!” insisterade hon.
Când m-am întors, Bunica ședea afară dar nici cu coșul, nici cu bananele. ” Bunica, unde e coșul, unde sunt toate bananele, și unde…” Dar singurul răspuns pe care l-am primit a fost, “Sunt în locul meu magic.” A fost așa de dezamăgitor!
När jag kom tillbaka satt mormor på utsidan men ingenstans fanns korgen eller bananerna. ”Mormor, var är korgen med alla bananerna…” Men det enda svaret jag fick var: ”De är på min magiska plats.” Jag blev så besviken!
Două zile mai târziu, Bunica m-a trimis să-i aduc bastonul din dormitorul ei. Imediat ce am deschis ușa, am fost întâmpinată de un miros puternic de banane cocându-se. În încăperea dinăuntru era marele și magicul coș de nuiele al Bunicii. Era bine ascuns sub o pătură veche. Am ridicat-o si adulmecat acel miros glorios.
Två dagar senare skickade mormor mig till sitt sovrum för att hämta hennes käpp. Så fort jag öppnade dörren slog en stark doft av mognande bananer mot mig. I det inre rummet stod mormors stora magiska stråkorg. Den var väl gömd under en gammal filt. Jag lyfte på den och luktade på den underbara doften.
Vocea Bunicăi m-a uimit când a strigat, “Ce faci? Grăbeste-te și adu-mi bastonul.” Am ieșit in grabă afară cu bastonul ei. “Ce te face să zâmbești așa?” a întrebat Bunica. Întrebarea ei m-a facut să-mi dau seama că încă zâmbeam din cauza descoperirii locului ei magic.
Mormors röst fick mig att rycka till när hon ropade: ”Vad gör du? Skynda dig på och hämta käppen.” Jag skyndade mig ut med hennes käpp. ”Vad ler du åt?” frågade mormor. Hennes fråga fick mig att inse att jag fortfarande log för att jag hade hittat hennes magiska ställe.
În ziua următoare când bunica a venit s-o viziteze pe mama, m-am dus în grabă acasă la ea să verific bananele încă o dată. Era un mănunchi cu unele foarte coapte. Am luat una și ascuns-o în rochia mea. După ce am acoperit coșul din nou, am mers în spatele casei și am mâncat-o repede. A fost cea mai dulce banană pe care am mâncat-o vreodata!
Nästa dag när mormor kom för att besöka min mamma, rusade jag över till hennes hus för att titta på bananerna igen: Det fanns en hel hög med mycket mogna bananer. Jag tog en och gömde den under min klänning. Efter att ta täckt korgen igen gick jag bakom huset och åt den snabbt. Det var den sötaste banan jag någonsin hade smakat.
În ziua următoare, când bunica era în grădină adunând vegetale, m-am strecurat înăuntru și m-am uitat la banane. Aproape toate erau coapte. Nu m-am putut abține să nu iau un mănunchi de patru. Când mergeam pe vârfuri spre ușă, am auzit-o pe bunica tușind afară. Abia am reușit să ascund bananele sub rochia mea și să trec pe lângă ea.
Följande dag, när mormor var trädgården och plockade grönsaker, smög jag mig in för att kika på bananerna. Nästan alla var mogna. Jag kunde inte låta bli att ta fyra stycken. När jag smög ut på tå hörde jag mormor hosta utanför huset. Jag lyckades precis gömma bananerna under min klänning och gick sedan förbi henne.
Ziua următoare era zi de piață. Bunica s-a sculat devreme. Întotdeauna lua banane coapte și manioc să vândă la piață. In ziua aceea nu m-am grăbit să o vizitez. Dar nu am putut să o ocolesc pentru mult timp.
Följande dag var det dags för marknad. Mormor vaknade tidigt. Hon tog alltid de mogna bananerna och kassavan för att sälja dem på marknaden. Jag skyndade mig inte för att besöka henne den dagen. Men jag kunde inte undvika henne länge.
Mai târziu în seara aceea am fost chemată de mama și tatăl meu, și Bunica. Am știut de ce. În noaptea aceea când m-am culcat în pat să dorm, am știut că nu voi mai putea fura niciodată, nici de la bunica, nici de la părinții mei, și cu siguranță de la nimeni altcineva.
Senare den kvällen ropade min mamma, pappa och mormor på mig. Jag visste varför. Den kvällen när jag gick och lade mig, visste jag att jag aldrig skulle stjäla igen. Inte från min mormor, inte från mina föräldrar och inte från någon annan heller.
